Ne aflăm în plin anotimp al revederilor
la Liceul Teoretic „General Dragalina”. După o serie de întâlniri de 20, 30 şi
35 de ani, ultima zi a lunii mai a fost dedicată celor ce au absolvit liceul
acum mai bine de jumătate de secol. Feriţi de forfota din cursul săptămânii,
clopoţelul a sunat numai pentru elevii promoţiei 1960. Emoţia reîntâlnirii a
fost direct proporţională cu cei 54 de ani trecuţi de atunci.
Laitmotivul zilei
a fost TIMPUL: de la titlul uitat pe
tablă („Unităţi de măsură pentru timp”)
până la versurile lui Rudyard Kipling
recitate cu emoţie de domnul profesor Vasile Abâd („În trecerea grăbită prin lume către veci,
Fă-ţi timp, măcar o clipă, să vezi pe unde treci!”)
Fă-ţi timp, măcar o clipă, să vezi pe unde treci!”)
De reţinut că toţi cei prezenţi au venit cu bucurie, cu sufletul deschis şi plin de recunoştinţă spre instituţia în care au fost instruiţi şi educaţi, spre clasa unde au legat prietenii de-o viaţă, spre profesorii care şi-au pus „amprenta asupra eternităţii” (fără a şti niciodată până unde ajunge influenţa lor - Henry Brooks Adams), dovedind că Liceul „General Dragalina” şi-a făcut din plin datoria, rostul lui fiind „să te ridice undeva de unde să-ţi fie ruşine să mai cobori” (Paul Louis Lampert).
Oameni împliniţi, pentru care timpul se măsoară în realizări, absolvenţii din 1960,
aflaţi la ceva distanţă de vremea „anilor
din patru primăveri” ( Mihai Novac), ne-au oferit prin ţinuta şi prin
comportamentul lor un exemplu şi un model de tinereţe a sufletului, de
modestie, de eleganţă, de jovialitate, de preţuire a valorilor străbune, semn că „Nu
zidurile fac o şcoală, ci spiritul ce domneşte în ea” ( Ferdinand I)
O lege nescrisă spune că valoarea unei
instituţii de învăţământ se măsoară în numărul de personalităţi care au
absolvit de-a lungul timpului. Printre aceştia se numără şi domnul academician Ioan Păun Otiman, prezent astăzi la
întâlnirea de 54 de ani a generaţiei din care a făcut parte. Cu acest prilej,
domnia sa a făcut o donaţie de carte din partea Academiei Române. Astfel, în
biblioteca liceului de azi există o ediţie de lux în 19 volume a Dicţionarului Limbii Române şi o altă
ediţie de lux a Bibliei Vulgata în 5
volume, cărţi pe care şcoala nu şi-ar fi permis să le achiziţioneze vreodată.
Fie ca spiritul dragalinez să dăinuie,
iar scopul şcolii noastre să rămână acela „ca tânărul să părăsească băncile
ei nu ca specialist, ci ca o personalitate armonioasă” (Albert Einstein). Pe absolvenţii din 1960 îi aşteptăm şi anul viitor, în luna
mai, pentru a ne demonstra că „Timpul
schimbă florile câmpului, dar nu poate schimba strălucirea aurului din adâncuri”
(Nicolae Iorga).
